GĂUNOȘĂTÚRĂ s. f. v.găunoșitură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GĂUNOȘITÚRĂ, găunoșituri, s. f. (Rar) Gaură, scobitură; scorbură. [Pr.: gă-u-. – Var.: găunoșătúră s. f.] – Găunoși + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GĂUNOȘITÚRĂ s. v. scorbură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
găunoșitúră s. f. (sil. gă-u-), g.-d. art. găunoșitúrii; pl. găunoșitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink