Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: găuri (verb tranzitiv) , găurire (substantiv feminin)   
GĂURÍRE, găuriri, s. f. Acțiunea de a (se) găuri și rezultatul ei; găurit1. [Pr.: gă-u-] – V. găuri.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GĂURÍRE s. 1. găurit, perforare, perforat, perfo-rație, scobire, scobit, sfredelire, sfredelit, străpun-gere, străpuns, (reg.) găunire, (Mold. și Bucov.) bortelire. (~ unui material dur.) 2. v. spargere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GĂURÍRE s. v. compostare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
găuríre s. f., g.-d. art. găurírii; pl. găuríri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GĂURÍ, găuresc, vb. IV. Tranz. A face o gaură (cu ajutorul unui instrument, al unei unelte etc.); a perfora, a borteli, a borti. ♦ Refl. A se strica, a se degrada în urma găuririi. [Pr.: gă-u-] – Din gaură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A GĂURÍ ~ésc tranz. (materiale, obiecte) A prevedea cu o gaură (sau cu mai multe găuri). /Din gaură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE GĂURÍ pers. 3 se ~éște intranz. A se deteriora formând găuri. /Din gaură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GĂURÍ vb. 1. a perfora, a scobi, a sfredeli, a străpunge, (înv. și reg.) a petrece, a potricăli, (reg.) a găuni, a sfredeluși, (Mold. și Bucov.) a borteli, a borti, (prin Ban.) a butori, (Olt.) a răzbici, (prin vestul Transilv.) a sclidiri. (A ~ într-un material dur.) 2. v. sparge. (Blidul s-a ~ la fund.) 3. v. zdrențui. 4. v. caria.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
GĂURÍ vb. v. composta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
găurí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găurésc, imperf. 3 sg. găureá; conj. prez. 3 sg. și pl. găureáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)