HABITUÁL, -Ă, habituali, -e, adj. (Rar) Obișnuit, frecvent. [Pr.: -tu-al] – Din fr. habituel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HABITUÁL, -Ă adj. (Rar) Obișnuit, frecvent. [Pron. -tu-al. / < fr. habituel].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HABITUÁL, -Ă adj. obișnuit, frecvent. (< fr. habituel)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
habituál adj. m., pl. habituáli; f. sg. habituálă, pl. habituále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
HABITUÁL ~ă (~i, ~e) Care este obișnuit; frecvent. /<fr. habituel
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink