HABÓTNIC, -Ă, habotnici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care respectă cu scrupulozitate exagerată prescripțiile religiei; bigot. – Din rus. habadnik „membru al sectei religioase evreiești «Habad»”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HABÓTNIC ~că (~ci, ~ce) și substantival pop. (despre persoane) Care respectă cu strictețe prescripțiile religiei; cuprins de o pasiune excesivă pentru respectarea prescripțiilor religioase; bigot; bisericos. /<rus. habotnik
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HABÓTNIC adj., s. v. bigot.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
habótnic (habótnică), adj. – Bigot. Rus. chabatnik „membru al unei secte pietiste de evrei ruși” (Șeineanu, DAR; Candrea). – Der. habotnicie, s. f. (bigotism). Se spune mai ales despre evrei.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
habótnic adj. m., s. m., pl. habótnici; f. sg. habótnică, pl. habótnice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink