HABOTNICÍE, habotnicii, s. f. Faptul de a fi habotnic; purtare sau deprindere de habotnic; zel exagerat pentru respectarea ritualurilor religiei; bigotism. – Habotnic + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HABOTNICÍE f. Comportare de habotnic; bigotism. /habotnic + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HABOTNICÍE s. v. bigotism.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
habotnicíe s. f., art. habotnicía, g.-d. habotnicíi, art. habotnicíei; pl. habotnicíi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink