HADÂMB, hadâmbi, s. m. (Înv.) Eunuc. – Din tc. hadim.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HADÂMB, hadâmbi, s. m. 1. (Înv. și arh.) Eunuc. 2. (Reg.) Bou sau cal nejugănit bine. – Tc. hadım.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
HADÂMB s. v. eunuc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hadâmb s. m., pl. hadâmbi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
hadîmb (hadấmbi), s. m. – Eunuc, castrat. – Var. (înv.) hadîm. Tc. hadim (Șeineanu, III, 58; Meyer 144), cf. alb. hadëm, bg. hadum, sb. hàdum.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink