HAGIOGRAFÍE s. f. Ramură a teologiei care se ocupă cu viețile sfinților; hagiologie. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. hagiographie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HAGIOGRAFÍE f. 1) Literatură religioasă care descrie viața sfinților; hagiologie. 2) Ramură a teologiei care se ocupă cu studierea vieții sfinților; hagiologie. /<fr. hagiographie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HAGIOGRAFÍE s.f. Ramură a teologiei care studiază viețile sfinților; hagiologie. [Pron. -gi-o-, gen. -iei. / < fr. hagiographie, cf. gr. hagios – sacru, graphein – a scrie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HAGIOGRAFÍE s. f. 1. ramură a teologiei care studiază viețile sfinților. 2. scriere despre lucruri sfinte. 3. biografie excesiv de înfrumusețată. (< fr. hagiographie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
hagiografíe s. f. (sil. -gi-o-gra-), art. hagiografía, g.-d. hagiografíi, art. hagiografíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
agiografíe f. (d. agiograf). Descriere de lucrurĭ sfinte, de vĭețĭ ale sfinților. – Și hag-.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink