HÁHNIU s.n. v. hahnium.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HÁHNIU s. n. element artificial transuranic, obținut prin bombardarea californiului cu nuclee de azot. (< fr., engl. hahnium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
háhniu s. n. [ah pron. germ. a]; simb. Hn
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
HÁHNIU (‹ n. pr. Hahn) s. n. Element chimic (nr. at. 105) transuranic, cu durata de viață de 1,6 secunde. A fost semnalat (1967) de G.N. Flerov și descoperit (1970) pe cale artificială de un colectiv de cercetători de la Univ. Berkeley. Ultima denumire propusă (1997) este Dubnium (simbol chimic Db).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink