HAIHÚI, -IE, haihui, adj. (Adesea substantivat) Zăpăcit, năuc, zănatic. ♦ (Adverbial; determinând verbe ca „a umbla”, „a porni” etc.) Fără rost, fără țintă, fără grijă, razna. – Din tc. hayhay.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HAIHÚI ~ie (~) și substantival Care a pierdut temporar dreapta judecată (din diferite cauze). ◊ A umbla ~ a umbla fără rost; a fi hoinar. /<turc. hayhay
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HAIHÚI adv. v. razna.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
haihúi1, s.m. (înv.) fluieră-vânt, derbedeu.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
haihúi2, s.n. (înv.) destrăbălare.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
haihúi adj. – 1. Neglijent, zăpăcit, aiurit. – 2. Fără rost, fără țintă, razna. – Mr. haihui. Pare a fi tc. hay-huy, interj. care exprimă zgomotul (Bogrea, Dacor., I, 277). Evoluția semantică nu este clară. S-ar potrivi mai curînd, din acest punct de vedere, mag. haja-huja „ușor” (Scriban); dar această explicație nu este valabilă pentru mr. Cf. hai.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
haihúi adj. m., f. haihúie; pl. m. și f. haihúi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink