HAINÍE, hainii, s. f. 1. Răutate, cruzime, câinoșenie; dușmănie. 2. (Înv.) Trădare; răzvrătire. [Pr.: ha-i-] – Hain + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HAINÍE ~i f. rar Caracter hain. /hain + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HAINÍE s. v. trădare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hainíe s. f. (sil. ha-i-), art. hainía, g.-d. art. hainíei; pl. hainíi, art. hainíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink