HALDÉU, haldei, s. m. Poreclă dată de călugări preoților de mir. ♦ (Rar) Rabin. – Din sl. halŭdĕĩnŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
haldéu (-ále), s. m. – Păgîn. – Var. haldău. De la caldeo, prin intermediul ngr. χαλδαïος (Iordan, BF, IV, 179).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
haldéu s. m., art. haldéul; pl. haldéi, art. haldéii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink