HALOCROMÍE s. f. (Chim.) Fenomen de colorare a unor compuși organici când se transformă în săruri. – Din fr. halochromie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HALOCROMÍE s.f. Fenomenul de colorare a unor compuși organici când aceștia se transformă în săruri. [Gen. -iei. / < fr. halochromie, cf. gr. hals – sare, chroma – culoare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HALOCROMÍE s. f. fenomen de închidere a culorii unor compuși organici când aceștia se transformă în săruri. (< fr. halochromie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
halocromíe s. f. (sil. -cro-), art. halocromía, g.-d. halocromíi, art. halocromíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink