Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
HALOGENÁ, halogenez, vb. I. Tranz. A supune o substanță reacției de halogenare. – Din fr. halogéner.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HALOGENÁ vb. I. tr. A produce acțiunea de halogenare. [< fr. halogéner].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HALOGENÁ vb. tr. a supune o substanță reacției de halogenare. (< fr. halogéner)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
halogená vb., ind. prez. 1 sg. halogenéz, 3 sg. și pl. halogeneáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
HALOGÉN, -Ă, halogeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Nume generic pentru elementele fluor, clor, brom, iod și astatiniu, care se pot combina direct cu metalele, dând săruri. 2. Adj. Care dă naștere la săruri. – Din fr. halogène.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A HALOGENÁ ~éz tranz. (compuși organici) A trata cu halogen. /<fr. halogéner
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HALOGÉN ~i m. 1) la pl. Grup de elemente chimice (fluor, clor, brom, iod etc.) care se combină direct cu metalele, formând săruri. 2) Element chimic din acest grup. /<fr. halogene
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HALOGÉN s.m. (Chim.) Denumire generică dată elementelor fluor, clor, brom și iod, care se pot combina direct cu metalele, dând săruri. // adj. Care dă naștere la săruri. / < fr. halogène, cf. gr. hals – sare, gennan – a produce].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HALOGÉN, -Ă I. adj. care produce săruri. II. s. m. denumire generică dată elementelor fluor, clor, brom și iod, care se pot combina direct cu metalele, dând săruri. (< fr. halogène)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
HALOGÉN s. (CHIM.) generator de săruri.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
halogén s. m., adj. m., pl. halogéni; f. sg. halogénă, pl. halogéne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink