HALOGENÚRĂ, halogenuri, s. f. Compus al unui halogen cu un element chimic, cu un radical organic sau anorganic. – Din fr. halogénure.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HALOGENÚRĂ s.f. Compus al unui halogen cu alte elemente chimice sau radicali organici. [< fr. halogénure].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HALOGENÚRĂ s. f. compus al unui halogen cu un alt element sau cu un radical. (< fr. halogénure)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
halogenúră s. f., g.-d. art. halogenúrii; pl. halogenúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink