HALOMÉTRU, halometre, s. n. (Ind.) Areometru folosit la stabilirea concentrației de săruri anorganice solubile a substanțelor zaharate. – Din fr. halomètre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HALOMÉTRU s.n. Areometru pentru determinarea concentrației în săruri anorganice solubile a substanțelor zaharate. [< fr. halomètre].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HALOMÉTRU s. n. 1. areometru pentru determinarea concentrației în săruri anorganice solubile a substanțelor zaharate. 2. aparat folosit în halometrie. (< fr. halomètre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
halométru s. n., pl. halométre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink