HÁLTĂ, halte, s. f. 1. Punct de oprire reglementară (de scurtă durată) a trenurilor; gară mică. 2. Oprire, popas. 3. Scurtă oprire a trupelor în marș, pentru odihnă, ajustarea echipamentului și verificarea tehnicii de luptă. – Din germ. Halte[stelle], fr. halte.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HÁLTĂ ~e f. 1) Stație mică de cale ferată; gară mică. 2) Oprire de scurtă durată în timpul unui drum; popas. /<germ. Halte[stelle]
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HÁLTĂ s.f. 1. Stație mică de cale ferată, unde nu opresc decât trenuri locale și care nu are de obicei linii de încrucișare. 2. (Fam.) Oprire, popas. [Cf. germ. Haltestelle, fr. halte].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HÁLTĂ s. f. 1. stație mică de cale ferată, unde nu se opresc decât trenuri locale. 2. (fam.) oprire, popas. 3. scurtă oprire a unei trupe în marș, pentru odihnă, ajustarea echipamentului sau verificarea tehnicii de luptă. ◊ punct rutier de oprire obligatorie pentru îndeplinirea unor formalități administrative sau plata unei taxe. (< germ. Halte/stelle/, fr. halte)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
HÁLTĂ s. v. oprire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
háltă (hálte), s. f. – Oprire, stație. Germ. Halte(stelle), cf. Borcea 192, cf. fr. halte, it., sp. alto.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
háltă s. f., g.-d. art. háltei; pl. hálte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink