HALUCINATÓRIU, -IE, halucinatorii, adj. 1. Care provoacă halucinații; halucinant. 2. Care ține de halucinație. – Din fr. hallucinatoire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HALUCINATÓRIU, -IE adj. Care ține de halucinație. [Pron. -riu. / < fr. hallucinatoire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HALUCINATÓRIU, -IE adj. care ține de halucinații. (< fr. hallucinatoire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
halucinatóriu adj. m., f. halucinatórie; pl. f. și m. halucinatórii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink