HAMBÁR, hambare, s. n. 1. Magazie în care se păstrează diferite produse agricole, în special cereale; grânar, jitniță. ♦ Magazie mică (în podul morii) în care se toarnă cerealele date ca plată pentru măcinat. 2. (Reg.) Ladă mare de lemn, în care se păstrează făina, mălaiul sau cerealele. 3. Loc pe un vapor unde se depozitează mărfurile transportate; cală. [Var.: ambár s. n.] – Din magh. hambár, bg. hambar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HAMBÁR ~e n. Încăpere specială în care se păstrează produsele agricole, în special cerealele. /<ung. hambar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HAMBÁR s. 1. grânar, pătul, (reg.) magazin, (Transilv.) mogtar, (prin Transilv.) susai, (înv.) jitniță. (~ pentru grâne.) 2. (MAR.) cală, (rar) stivă. (Încărcătura navei comerciale se depozitează în ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hambár (hambáre), s. n. – 1. Magazie de grîne, grînar. – 2. Covată, albie. – 3. (Înv.) Cală. – 4. (Arg.) Tabacheră. – Mr. ambare, megl. ambar. Tc. (per.) ambar (Hesseling 38; Șeineanu, II, 202; Lokotsch 777; Berneker 28), cf. ngr. ὰμπάρι „cală”, alb., bg., sb., rut., rus. ambar, mag. hámbár (cf. Gáldi, Dict., 92).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
hambár s. n., pl. hambáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink