HANDRALĂU, handralăi, s. m. (Depr.) Flăcău care umblă după fete. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla handralău = a umbla de colo până colo fără nici o treabă; a hoinări. [Var.: hăndrălău s. m.] – Cf. magh. vándorló.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
handralău s. m. (sil. -lău), art. handralăul; pl. handralăi, art. handralăii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
HANDRALẮU ~i m. pop. Tânăr care manifestă interes exagerat față de fete; hătălău. /cf. ung. vándorló
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink