HANG, (2) hanguri, s. n. 1. (În expr.) A ține hangul = a) a acompania o melodie; b) fig. a însoți, a întovărăși; c) fig. a ține partea cuiva, aprobând tot ce face și ce spune; a face pe placul cuiva, a cânta cuiva în strună. 2. (Reg.) Nume dat unor instrumente sau unor părți ale instrumentelor muzicale care servesc pentru a ține acompaniamentul. – Din magh. hang „sunet, ton, glas”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HANG ~uri n. pop. 1) Fiecare dintre cele două tuburi ale cimpoiului care țin tonul. 2) Instrument muzical sau o parte a acestuia care servește pentru acompaniat. ◊ A ține ~ul a) a acompania o melodie; b) a ține partea cuiva; a-i face pe plac. /<ung. hang
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HANG s. v. acompaniament.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hang s. n., (instrumente) pl. hánguri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink