HANGÍU, hangii, s. m. Persoană care ține un han2. – Din tc. hanci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HANGÍU ~i m. înv. Persoană care ținea un han; stăpân al unui han. /<turc. hanci
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HANGÍU s. (înv.) birtaș, locandier, tractirgiu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hangíu s. m., art. hangíul; pl. hangíi, art. hangíii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink