HARAMÍN, haramini, s. m. (Înv. și reg.) Haiduc (1). ♦ Om rău, fără inimă. – Din tc. harami, bg., scr. haramija.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HARAMÍN ~i m. înv. 1) Om rău, lipsit de milă. 2) Hoț de codru. /<turc. harami
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HARAMÍN s. v. haiduc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
haramín s. m., pl. haramíni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink