HARÁPNIC, harapnice, s. n. (Reg.) Bici mare împletit din cânepă sau din curele, cu codiriștea scurtă și cu șfichi de mătase la vârf (ca să pocnească tare). – Din pol. harapnik.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HARÁPNIC ~ce n. 1) Bici mare împletit din curele sau cânepă, cu coada scurtă și cu șfichi la capăt. 2) Lovitură dată cu un astfel de bici. /<pol. harapnik
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
harápnic (harápnice), s. n. – Bici. Pol. harapnik, rus. arapnik (Cihac, II, 135).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
harápnic s. n., pl. harápnice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink