HARBÚZ, harbuji, s. m. (Reg.) Pepene verde. [Var.: arbúz s. m.] – Din ucr. harbuz.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HARBÚZ s. v. pepene.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
harbúz, harbúji, s.m. 1. (reg.) pepene verde. 2. (reg.) bostan, curcubetă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
harbúz (harbúji), s. m. – Pepene verde, lubeniță (Citrullus vulgaris). Tc. harbuz, karpuz (Roesler 606; Miklosich, Fremdw., 75; Șeineanu, II, 209; Ronzevalle 126), din per. gharbusa; cf. sp. arbusa „pepene de Astrahan”, ngr. ϰαρπούζι, alb. karpus, bg., sb. karpuz. – Der. harbuzesc, adj. (varietate de pere); harbuzărie, s. f. (plantație de pepeni verzi). Din rom. provine pol. arbuz (Miklosich, Wander., 12), rut. arbuzá.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
harbúz s. m., pl. harbúji
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
HARBÚZ harbúji m. pop. Pepene verde. /<turc. harbuz
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink