HARDUGHÍE, hardughii, s. f. Clădire, încăpere etc. mare, de obicei veche și dărăpănată; șandrama (1). – Din ngr. hartopiia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HARDUGHÍE ~i f. Clădire mare, veche și dărăpănată; șandrama. [G.-D. hardughiei] /<ngr. hartopiía
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
hardughíe, hardughíi, s.f. (pop.) 1. clădire mare, goală, neproporționată; șandrama. 2. (înv.) ruină, dărâmătură. 3. (înv. fig.; despre oameni) căzătură, prăpădit.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
hardughíe s. f., art. hardughía, g.-d. art. hardughíei; pl. hardughíi, art. hardughíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink