Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
HÁRNIC, -Ă, harnici, -ce, adj. Care muncește mult și cu râvnă, care lucrează iute și cu spor; vrednic, muncitor, activ, sârguincios, sârguitor. ♦ (Pop.) Capabil, destoinic. – Din sl. *harĩnŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HÁRNIC ~că (~ci, ~ce) Care muncește mult, repede și cu folos; pasionat de muncă; vrednic; sârguincios. /<sl. harinu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HÁRNIC adj. activ, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos, (livr.) laborios, (rar) lucrător, spornic, strădalnic, străduitor, (reg.) abătător, (prin vestul Transilv.) baur, (Transilv. și Ban.) porav, (Mold. și Bucov.) robaci, (prin Olt. și Ban.) sârnic, (înv.) diligent, nepregetat, nepregetător, nevoitor, râvnaci, râvnitor, (înv. fig.) neadormit. (Om ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
HÁRNIC adj. v. bun, capabil, competent, destoinic, dotat, experimentat, încercat, înzestrat, pregătit, priceput, valoros, versat, vrednic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Harnic ≠ leneș, lenos, trândav, puturos
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
hárnic adj. m., pl. hárnici; f. sg. hárnică, pl. hárnice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)