HARPAGÓN, harpagoni, s. m. Om avar, zgârcit; zgârie-brânză. [Var.: arpagón s. m.] – Din fr. harpagon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HARPAGÓN ~i m. rar Persoană extrem de zgârcită; zgârie-brânză. /Din Harpagon n. pr.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HARPAGÓN s.m. Om zgârcit, avar; meschin. [Var. arpagon s.m. / < fr. harpagon, cf. Harpagon – eroul piesei „Avarul” de Molière].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HARPAGÓN s. m. om foarte zgârcit, avar. (< fr. harpagon)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
HARPAGÓN s., adj. v. avar, calic, zgârcit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
harpagón s. m., pl. harpagóni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink