HÁRPĂ, harpe, s. f. Instrument muzical format dintr-o ramă mare triunghiulară, pe care sunt fixate coarde diferite ca lungime și ca acordaj (dispuse într-o cutie de rezonanță și o consolă) și care sunt puse în v******e prin ciupire cu degetele de la ambele mâini. [Var.: hárfă, árpă, árfă s. f.] – Din fr. harpe, germ. Harfe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HÁRPĂ ~e f. Instrument muzical cu coarde (de lungimi diferite) fixate într-o ramă triunghiulară. [G.-D. harpei; Var. harfă] /<fr. harpe, germ. Harfe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HÁRPĂ s.f. Instrument muzical de formă triunghiulară, cu coarde inegale ca lungime, puse în v******e cu degetele ambelor mâini. [Pl. -pe, var. harfă s.f. / < fr. harpe, cf. germ. Harfe].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HÁRPĂ / HÁRFĂ s. f. instrument muzical de formă triunghiulară, cu coarde inegale ca lungime și acordaj, puse în v******e cu degetele ambelor mâini. (< fr. harpe, germ. Harfe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
HÁRPĂ s. (MUZ.) (înv.) cinghie. (Cântă la ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hárpă/hárfă s. f., g.-d. art. hárpei/hárfei; pl. hárpe/hárfe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink