HARUSPÍCIU, haruspicii, s. m. (În Roma antică) Preot despre care se credea că poate prezice viitorul prin examinarea măruntaielor animalelor jertfite. – Din lat. haruspex, -picis, fr. haruspice.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HARUSPÍCIU s.m. Preot la etrusci care pretindea că prezice viitorul după măruntaiele jertfelor naturii. ♦ (P. ext.) Ghicitor. [< lat. haruspex, fr. aruspice].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HARUSPÍCIU s. m. preot la etrusci care prezicea viitorul după măruntaiele jertfelor și pe baza observării fenomenelor naturii. (< fr. haruspice, lat. haruspex, -icis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
haruspíciu s. m. [-ciu pron. -ciu], art. haruspíciul; pl. haruspícii, art. haruspíciii (sil. -ci-ii)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink