HÁTMAN (HATMÁN), hatmani, s. m. (În evul mediu) 1. Boier de divan în Moldova, care era însărcinat de domn cu comanda întregii oștiri, având în același timp și funcția de pârcălab și portar al Sucevei; mare spătar; titlu purtat de acest boier. 2. Titlu purtat de marii comandanți ai oștilor polone și ai celor căzăcești; persoană având acest titlu. – Din pol. hetman.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HÁTMAN ~i m. 1) (în Moldova medievală; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Boier de divan care avea în grijă oștirile țării; comandant suprem de oști (în lipsa domnitorului); mare spătar. 2) (la cazaci și polonezi; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Mare conducător de oști. [Acc. și hatmán] /<pol. hetman
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HÁTMAN s. (IST.) (înv.) ataman. (~ la cazaci.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hatmán (hatmáni), s. m. – 1. În Polonia, general în fruntea unei armate. – 2. În Moldova, începînd din sec. XVI, boier de divan, șef al armatei, pîrcălab și portar al Sucevei. – 3. În Muntenia, începînd din 1797, aprod al divanului domnesc, mai tîrziu șef peste zapcii și aprozi. Pol. hetman, din germ. Hauptman (Cihac, II, 137; Berneker 378), cf. rut. ataman, de unde ataman, s. m. (înv., căpetenie a cazacilor), rut. vataman, de unde vătăman (var. vataman), s. m. (Mold., aprod).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
hátman / hatmán s. m., pl. hátmani / hatmáni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
atamán m. (rut. atamán, șef. V. hat-man). Vechĭ. Hatman. Azĭ. Șef de pescarĭ la Dunărea de jos.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink