HATMANÍE, hatmanii, s. f. V. hătmănie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HĂTMĂNÍE, hătmănii, s. f. Titlu purtat de hatman, demnitate sau rang de hatman; puterea sau conducerea hatmanului. ♦ Organ suprem de conducere și de organizare a oștirii. [Var.: hatmaníe s. f.] – Hatman + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HĂTMĂNÍE ~i f. ist. 1) Funcția de hatman. 2) Perioada de timp în care un hatman deținea funcția. 3) Sediul hatmanului. 4) Organ de conducere a oștirii. /hatman + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
hătmăníe s. f., art. hătmănía, g.-d. art. hătmăníei; pl. hătmăníi, art. hătmăníile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink