havaét, havaéturi, s.n. (înv.) avaiet (v.).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
havaét (havaéturi), s. n. – Contribuție pe leafă, venit plătit de cei cu funcții publice. – Var. avaet. Tc. avaid „venit” (Cihac, II, 544; Șeineanu, II, 29; Lokotsch 37). Sec. XVIII, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
AVAET (HAVAÉT) (‹ tc.) s. n. 1. (În Imp. Otoman) Impozit extraordinar. 2. (În sec. 18-19, în Țara Românească) Taxă percepută de cei numiți în slujbe.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink