HAȘURATÓR, hașuratoare, s. n. Instrument care servește la trasarea hașurilor. – Hașura + suf. -tor. Cf. fr. hachurateur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HAȘURATÓR ~oáre n. Instrument pentru trasarea hașurilor. /<fr. hachurateur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HAȘURATÓR s.n. Instrument care servește la trasarea hașurilor. [Cf. fr. hachurateur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HAȘURATÓR s. n. instrument pentru trasarea hașurilor. (< fr. hachurateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
hașuratór s. n., pl. hașuratoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink