HEBEFRENÍE, hebefrenii, s. f. Boală psihică, formă de schizofrenie, care apare la pubertate. – Din fr. hébéphrénie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HEBEFRENÍE s.f. (Med.) Una dintre formele demenței precoce, care se caracterizează prin comportament pueril cu tendințe spre acte antisociale; schizofrenie. [Gen. -iei. / < fr. hébéphrénie, cf. gr. hebe – pubertate, phren – spirit].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HEBEFRENÍE s. f. formă clinică a schizofreniei la pubertate, care se manifestă prin comportament pueril, cu tendințe spre acte antisociale. (< fr. hébéphrénie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
hebefreníe s. f. (sil. -fre-), art. hebefrenía, g.-d. art. hebefreníei; pl. hebefreníi, art. hebefreníile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink