HEDONÍSM s. n. Concepție etică potrivit căreia scopul vieții este plăcerea; cultul plăcerii. – Din fr. hédonisme
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HEDONÍSM n. 1) (la grecii antici) Concepție etică, conform căreia scopul vieții ar fi plăcerea, desfătarea. 2) Preocupare exclusivă pentru căutarea plăcerii. /<fr. hédonisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HEDONÍSM s.n. Concepție etică potrivit căreia scopul vieții este plăcerea, eliberarea de suferință. ♦ (Estet.) Teorie care consideră că principala funcție a artei este aceea de a delecta. ♦ Tendință exagerată în căutarea plăcerii, frecventă în stările maniacale. [< fr. hédonisme, cf. gr. hedone – plăcere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HEDONÍSM s. n. concepție etică potrivit căreia scopul vieții este plăcerea; cult al plăcerii. (< fr. hédonisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
hedonísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink