HEGEMÓNIC, -Ă, hegemonici, -ce, adj. De hegemonie, cu caracter de hegemonie. [Var.: heghemónic, -ă adj.] – Din germ. hegemonisch.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HEGEMÓNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de hegemonie; propriu hegemoniei. /<germ. hegemonisch
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HEGEMÓNIC, -Ă adj. Referitor la hegemonie, cu caracter de hegemonie. [Cf. germ. hegemonisch, it. egemonico].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
hegemónic adj. m., pl. hegemónici; f. sg. hegemónică, pl. hegemónice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink