HEGEMONÍSM s. n. Supremație politică a unui stat asupra altor state; tendință de hegemonie. [Var.: heghemonísm s. n.] – Hegemon + suf. -ism.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HEGEMONÍSM n. Supremație politică a unui stat asupra altor state. /hegemon + suf. ~ism
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HEGEMONÍSM s.n. Tendință de hegemonie, de supremație a unui stat sau popor în materie politică asupra celorlalte state sau popoare. [Et. incertă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HEGEMONÍSM s. n. tendință de hegemonie a unui stat sau popor în materie politică. (< hegemonie + -ism)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
hegemonísm s. n
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink