HELIÁST, heliaști, s. m. Membru al unui cunoscut tribunal din Atena, care-și ținea ședințele în aer liber la răsăritul soarelui. [Pr.: -li-ast] – Din fr. héliaste.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HELIÁST s.m. Membru al unui celebru tribunal atenian, care își ținea ședințele în aer liber la răsăritul Soarelui. [Pron. -li-ast. / < fr. héliaste, cf. gr. heliastes < helios – soare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HELIÁST s. m. membru al tribunalului heliaia. (< fr. háliaste, gr. heliastes)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
heliást s. m. (sil. -li-ast), pl. heliáști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink