HELIOCENTRÍSM s. n. Sistemul heliocentric. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliocentrisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HELIOCENTRÍSM n. astr. Teorie conform căreia în centrul sistemului planetar se află Soarele, iar Pământul și celelalte planete se rotesc în jurul acestuia; sistem heliocentric. /<fr. héliocentrisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HELIOCENTRÍSM s.n. (Astr.) Teorie a lui Copernic după care Soarele se află în centrul sistemului planetar. [Pron. -li-o-. / < fr. héliocentrisme, cf. gr. helios – soare, kentron – centru].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HELIOCENTRÍSM s. n. concepție fundamentată de Copernic, potrivit căreia Soarele se află în centrul sistemului nostru planetar, iar Pământul și celelalte planete se învârtesc în jurul lui; sistem heliocentric. (< fr. héliocentrisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
HELIOCENTRÍSM s. (ASTRON.) sistemul heliocen-tric.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
heliocentrísm s. n. (sil. -li-o-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink