HELIOGRÁF, heliografe, s. n. Nume dat mai multor aparate, servind la: a) reproducerea, prin copiere, a desenelor executate pe hârtie de calc cu ajutorul unei hârtii speciale impregnate cu o soluție sensibilă la lumină, developarea făcându-se cu vapori de amoniac; b) transmiterea semnalelor luminoase prin dirijarea, cu ajutorul unei oglinzi, a reflectării razelor solare; c) măsurarea puterii calorice a Soarelui și înregistrarea perioadelor din zi cu timp însorit; d) fotografierea Soarelui. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliographe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HELIOGRÁF ~e n. Aparat pentru reproducerea pe o hârtie fotosensibilă a desenelor executate pe o hârtie de calc, precum și pentru fotografierea Soarelui. [Sil. -li-o-graf] /<fr. héliographe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HELIOGRÁF s.n. 1. Aparat folosit pentru copierea pe hârtie heliografică, cu ajutorul luminii solare sau artificiale, a desenelor executate pe hârtie de calc. 2. Aparat telegrafic care folosește razele solare. 3. (Astr.) Aparat pentru fotografierea Soarelui. [Pron. -li-o-. / < fr. héliographe].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HELIOGRÁF s. n. 1. aparat pentru copierea pe hârtie heliografică, cu ajutorul luminii, a desenelor executate pe hârtie de calc. 2. aparat pentru măsurarea puterii calorice a Soarelui. 3. aparat telegrafic care folosește razele solare. 4. (astr.) aparat pentru fotografierea Soarelui. (< fr. héliographe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
heliográf s. n. (sil. -li-o-graf ), pl. heliográfe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink