HELIOTERAPÍE, helioterapii, s. f. Tratament care constă în expunerea corpului omenesc la acțiunea razelor solare ultraviolete, folosit în rahitism, reumatism, tuberculoză osoasă, unele boli de piele etc.; baie de soare. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliothérapie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HELIOTERAPÍE f. Tratament al unor boli cu ajutorul razelor solare. [G.-D. helioterapiei; Sil. -li-o-] /<fr. héliotherapie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HELIOTERAPÍE s.f. Tratament care constă în expunerea corpului la acțiunea razelor solare. [Gen. -iei. / < fr. héliothérapie, cf. gr. helios – soare, therapeia – tratament].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HELIOTERAPÍE s. f. tratament medical prin expunerea corpului la acțiunea radiațiilor solare. (< fr. héliothérapie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
helioterapíe s. f. (sil. -li-o-) → terapie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink