HEMATOCRÍT, hematocrite, s. n. Aparat care permite separarea prin centrifugare a elementelor celulare din plasmă, pentru stabilirea gradului de diluție sau de concentrare a sângelui; hematoglobinometru. – Din fr. hématocrite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HEMATOCRÍT s.n. (Med.) Aparat care permite separarea prin centrifugare a elementelor celulare din plasmă, pentru stabilirea gradului de diluție sau de concentrare a sângelui; hematoglobinometru. [Pl. -te. / < fr. hématocrite, cf. gr. haima – sânge, krites – care alege].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HEMATOCRÍT s. n. 1. masa eritrocitară dintr-un volum de sânge. 2. tub gradat care permite determinarea raportului dintre volumul eritrocitelor și plasma sangvină; hematoglobinometru. ◊ raportul însuși. (< fr. hématocrite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
HEMATOCRÍT s. (MED.) hematoglobinometru.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hematocrít s. n. (sil. -crit), pl. hematocríte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink