HEMATÓM, hematoame, s. n. Tumoare care conține o aglomerare de sânge închistat, provocată de ruperea spontană sau traumatică a vaselor sangvine. – Din fr. hématome.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HEMATÓM ~oáme n. Stare patologică, constând în acumularea de sânge în țesuturi, provocată de o hemoragie. /<fr. hématome
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HEMATÓM s.n. Tumoare care conține o aglomerare de sânge închistat, cauzată de o hemoragie. [Pl. -oame. / < fr. hématome, cf. gr. haima – sânge].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HEMATÓM s. n. aglomerare de sânge închistat într-o cavitate naturală sau sub piele, de o hemoragie. (< fr. hématome)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
hematóm s. n., pl. hematoáme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink