HEMIFONÍE s. f. Incapacitate de a vorbi cu glas tare. – Din fr. hémiphonie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HEMIFONÍE f. med. Incapacitate de a vorbi cu voce tare. /<fr. hémiphonie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HEMIFONÍE s.f. (Med.) Incapacitate de a vorbi cu voce tare. [< fr. hémiphonie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HEMIFONÍE s. f. incapacitate de a vorbi cu voce tare. (< fr. hémiphonie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
hemifoníe s. f. → fonie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink