HEMOGENÍE, hemogenii, s. f. Boală a sângelui, mai frecventă la femei, caracterizată prin scăderea numărului trombocitelor, purpură2 hemoragică, creșterea timpului de sângerare etc. – Din fr. hémogénie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HEMOGENÍE ~i f. (mai ales la femei) Boală a sângelui caracterizată, în special, prin hemoragii și scăderea numărului de trombo-cite. /<fr. hémogénie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HEMOGENÍE s.f. (Med.) Boală caracterizată prin hemoragii care survin spontan în organe sau pe mucoase ca urmare a reducerii pronunțate a numărului trombocitelor. [Gen. -iei. / < fr. hémogénie, cf. gr. haima – sânge, genos – naștere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HEMOGENÍE s. f. boală de sânge, la femei, manifestată prin scăderea numărului trombocitelor. (< fr. hémogénie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
hemogeníe s. f., art. hemogenía, g.-d. art. hemogeníei; pl. hemogeníi, art. hemogeníile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink