HEMORAGÍE, hemoragii, s. f. 1. Scurgere abundentă de sânge, internă sau externă, în urma ruperii sau tăierii peretelui unui vas sangvin; hemoree. ◊ Hemoragie intestinală = enterohemoragie. Hemoragie nazală = epistaxis. 2. Fig. Curgere, pierdere de capital. – Din fr. hémorragie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HEMORAGÍE ~i f. Scurgere de sânge în cazul unor leziuni ale vaselor sangvine. ~ cerebrală. [G.-D. hemoragiei] /<fr. hémorragie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HEMORAGÍE s.f. Scurgere (abundentă) de sânge cauzată de ruperea unui vas sanguin. [Gen. -iei. / < fr. hémorragie, cf. gr. haima – sânge, rhage – ruptură].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HEMORAGÍE s. f. 1. scurgere de sânge cauzată de ruperea unui vas sangvin. 2. (fig.) pierdere a ceea ce este esențial pentru viața sau bogăția unei țări. (< fr. hémorragie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
HEMORAGÍE s. (MED.) 1. (înv.) sângerătură. 2. he-moragie nazală v. epistaxis.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
hemoragíe s. f., art. hemoragía, g.-d. art. hemoragíei; pl. hemoragíi, art. hemoragíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink