Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
HERBÁR, herbare, s. n. (Rar) V. ierbar1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HERBÁR s.n. v. ierbar.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IERBÁR1, ierbare, s. n. Colecție de plante uscate, presate între foi de hârtie (sugativă), păstrate în cutii sau în mape etichetate și orânduite pe grupe sistematice, constituind un material pentru studiile de botanică; mapă specială în care se păstrează o astfel de colecție. [Var.: (rar) herbár s. n.] – Iarbă + suf. -ar (după fr. herbier).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IERBÁR2, ierbare, s. n. Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor; rumen1. – Iarbă + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IERBÁR1 ~e n. 1) Colecție de plante (întregi sau unele organe ale lor) uscate și presate, mai ales, între foi de hârtie. 2) Mapă, cutie în care se păstrează o astfel de colecție. /<fr. herbier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IERBÁR2 ~e n. (la animalele rumegătoare) Diviziune (mai mare) a stomacului unde se macerează alimentele; rumen. /iarbă + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IERBÁR s.n. Colecție de plante mici, uscate și presate, determinate din punct de vedere botanic; catalog, mapă care conține aceste plante. [Var. herbar s.n. / cf. germ. Herbarium, fr. herbier].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IERBÁR s. v. rumen.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ierbár (bot., anat.) s. n. (sil. ie-), pl. ierbáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)