HETERONOMÍE s. f. Însușire de a fi heteronom. [Var.: eteronomíe s. f.] – Din fr. hétéronomie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HETERONOMÍE s.f. v. eteronomie.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HETERONOMÍE s. f. (fil.) principiu potrivit căruia voința subiectului nu are în sine rațiunea propriei acțiuni, ci o derivă din rațiuni externe. ◊ situație, acțiune caracterizată prin faptul că este guvernată nu de legi proprii, ci de legi situate sau impuse din afară. ◊ caracterul a ceea ce este heteronom. (< fr. hétéronomie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
heteronomíe s. f., art. heteronomía, g.-d. heteronomíi, art. heteronomíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink