HÍBĂ, hibe, s. f. (Reg.) Defect, cusur. – Din magh. hiba.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HÍBĂ s. v. cusur, defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
híbă (híbe), s. f. – (Trans.) Cusur, defect. Mag. hiba (DAR). – Der. hibaș, adj. (defectuos). Din aceeași familie face parte hie, s. f. (lipsă, nevoie), din mag. hi.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
híbă s. f., g.-d. art. híbei; pl. híbe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink