HIDRAÚLIC, -Ă, hidraulici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază legile de echilibru și de mișcare ale lichidelor și aplicarea lor în tehnică. 2. Adj. Care aparține hidraulicii (1), referitor la hidraulică. ◊ Presă hidraulică = presă al cărei mecanism este alcătuit dintr-un cilindru cu piston acționat de apă sub presiune. – Din fr. hydraulique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HIDRAÚLIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de hidraulică; propriu hidraulicii. 2) Care funcționează datorită forței de presiune a apei sau a unui alt lichid. Motor ~. 3) Care este obținut în urma folosirii apei în calitate de sursă dinamică. Energie ~că. 4) Care ține de distribuția sau circulația apei. Instalație ~că. /<fr. hydraulique, germ. hydraulisch
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HIDRAÚLIC, -Ă adj. Care este mișcat de apă. ♦ Care conduce, care scoate apa. ◊ Var hidraulic = var obținut prin arderea marnelor, având proprietatea de a se întări în apă și putând fi întrebuințat astfel în locul cimentului. [Pron. -dra-u-. / cf. fr. hydraulique, lat. hydraulicus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
HIDRAÚLIC, -Ă I. adj. 1. referitor la hidraulică. 2. care funcționează cu ajutorul unui lichid, acționat de o pompă. 3. care rezistă la acțiunea apei. II. s. f. știință care studiază mecanica lichidelor și aplicarea lor în tehnică. (< fr. hydraulique, lat. hydraulicus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
hidraúlic adj. m. (sil. mf. hidr-), pl. hidraúlici; f. sg. hidraúlică, pl. hidraúlice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink